La ciudad de la allegria/Town of joy/Orasul bucuriei
Citeam astazi in cartea de spaniola despre Bucuresti, despre istoria Bucurestiului si despre cele mai 
importante locuri de vizitat in al nostru oras. Se pare ca prima mentiune a localitatii apare in 1459 fondata de Vlad Tepes pe malurile raului Dambovita. Numele , dupa cum probabil bine stiti vine de la un taran pe nume Bucur, numele sau semnificand bucurie si veselie, de unde si sintagma “orasul bucuriei”.Numai ca, astazi, nu prea se mai ridica la inaltimea acestei denumiri, caci pare mai degraba un oras al tristetii si al dezamagirii, poate din cauza oamenilor ce traiesc in el…. Oameni ce, datorita acestui lucru numit tehnologie, au creat cladiri imense din sticla care nu se potrivesc deloc cu vestigiile din epocile trecute, si nici pe aproape nu sunt macar a intrece in frumusete si stil pe cele vechi. Parcuri au fost daramate pentru a construi acesti monstrii din sticla care par a intuneca strazile si acopera privelistea cerului albastru. O sa spuneti ca asta se numeste avansare, ca lumea trece intr-o noua etapa, inteleg asta…dar totul se intampla atat de repede si de dezordonat, pe cand acele vechi cladiri pline de amintiri sunt calcate in picioare fara mila, sau si mai rau , lasate in paragina…Incercam oare sa construim un nou oras, daramandu-l pe cel vechi, incercam sa acoperim atatea secole de bucurie sau tristete, si toate astea pentru ce? Pentru ceva mai nou, rece, plin de sticla, ceva fara sentiment, fara amintiri….Oare schimbarile astea or sa survina si in firea noastra? Oare pe masura ce trecem in viitor o sa ajungem niste trupuri fara suflet? Orasul nostru drag, Le petit Paris si-a pierdut stralucirea vremurile trecute, si-a pierdut amintirile, si toata veselia ce candva il facea un oras grandios. Daca te intreaba cineva, ce e de vizitat in Bucuresti, ce-i raspunzi?
terminat:)) A plecat Madonna fratilor, va dati seama cat i-a placut scumpul nostru orasel si oamenii din el…dupa ce-au huiduit-o, chestie cu care sunt si nu sunt de acord… Pentru o tara care e privita atata de prost din cauza rromilor….un asmenea discurs ca al ei a picat cum nu se putea mai prost, si cum pe dansa n-a furat-o niciun tigan nu stie ce inseamna natia respectiva. Acum sa nu ziceti ca generalizez, am si eu prieteni din astia si sunt foarte ok….dar asta se intampla odata la un milion (fara sa exagerez 
)
blonda, ochi albastrii, zambet melancolic cunoaste pe EL, baiat de cartier, plin de bani si masini scumpe, gol de sentimente si absolut fara niciun scrupul. EA il priveste ca pe inca o insecta pe care o “suge” de bani pentru ca mai apoi s-o adauge la colectie. EL o priveste ca pe inca una din femeile ce-i trec prin pat, in afara iubitei sale. Inceputul e plin de stralucire, mese in oras, plimbari sub clar de luna, calatorii scumpe si pretentii peste masura. EL se indragosteste, atat de tare ca devine o obsesie, ii propune s-o intretina, s-o rasfete….EA accepta, imaginandu-si ca va trai o viata plina de farmec si glamour. EA devine victima sentimentelor, se indragosteste iremediabil, uitandu-si principiile si regulile de baza dupa care traia. Timpul trece si relatia lor devine din ce in ce mai pasionala, pasiune dusa la extrem dupa ceva vreme cand obsesia lui pt EA devine motivul lui de a trai. O controleaza, o suna mereu, apare unde se afla EA aproape intotdeauna, incearca din rasputeri sa o tina cat mai mult in casa. Ea se razvrateste, nu-si dorea o viata la domiciliu, nu-si dorea sa fie o privighetoare inchisa intr-o colivie, fie ea si de aur. Dupa un doi ani se trezesc intr-o poveste trista, se apropie momentul in care EL se casatoreste cu alta. EA e nevoita sa ajunga la nunta, fiindca EL o vrea aproape, obsesia lui creste pe zi ce trece, EA se lasa incatusata si face ce zice EL pana cand….Ziua nuntii!! EA rapitoare, apare la bratul unui prieten de-al LUI, EL se inroseste de furie, uita de toti si de toate si armeaza un scandal monstru. EA ii spune ca s-a saturat sa fie a doua vioara in viata lui si ca EA e prea frumoasa sa-si iroseasca tineretea alaturi de un om insurat. EL devine violent, insa n-o atinge, EA pleaca! Se decide sa-si traiasca viata in afara acestui trio amoros, nu-i mai trebuie nimic decat libertate…EL inca o mai cauta, spunandu-i ca o iubeste si ca viata lui nu are sens fara ea, insa ramane legat pe viata de sotia sa care nu stie decat ca viata ei de familie abia incepe si ca sotul ei nu e ce pare a fi!
inchide in casa cu cartea sub nas, au pretentii sa devii om mare, au pretentii sa devii mai tare decat fiica/fiul vecinei, si nu inceteaza a te stresa ca ala-i mai bun ca tine, ala cum poate, ala cum reuseste…Prietenii au pretentii, sa-i suni numai tu, sa iesi cand vor ei, sa faci ce au ei chef, cand au ei chef, cum au ei chef, daca n-o faci devii persona non grata. Vecinii au pretentii, vaii ia uite cu cine umbla, vaai ce haine si-a luat, vaaai ia uite cred ca se cupleaza cu x-ulescu. Dar vai ce pacat, si-a fost crescuta bine, saracii ei parinti, ce suparati trebuie sa fie…. Bai oameni buni ce va fute grija de ce fac eu? Cu ce te afecteaza pe tine ca fusta mea e cu 3 cm mai scurta decat trebuie, ca port nush ce fel de cizme. Ca machiajul meu e strident si ca imi vine sa tip cand te aud cum dansezi langa masina ta “smechera” cu manele la maxim. Ce sunteti frate atat de invidiosi si de nesuferiti? De ce nu vedeti barna din ochiul vostru si dupa sa veniti sa-mi spuneti mie ca sunt ‘nu stiu cum”. Toata lumea vrea favoruri, toata lumea are pretentii, toti vor respect, incredere….astea se castiga greu dragilor, foarte greu. Nu e problema voastra cu cine umblu, cu cine ma fut, sau ce visez si cum….Pretentii, pretentii, pretentii….get a life!!
barbatii…Ciudate sunt caile ce trec prin mintea partenerilor nostrii de gen masculin, nici ei nu stiu ce vor, dar stiu ce n-ar vrea si n-ar vrea ca tipa de langa ei sa fie “naspa” 
un om cald, un om la care noi alergam cand eram mici, un om care-ti zambeste atunci cand il intrebi cum de le stie el pe toate. Ma intreb, de ce acesti oameni dragi sufletului nostru, acesti oameni ce-au trait o viata intreaga construind ceea ce noua ne prisoseste astazi, sunt lasati intr-o tristete crunta, parasiti de toti si de toate, lasati fara alinare. De ce acesti oameni ce ne-au luminat calea spre viitor sunt pierduti in negura vremurilor trecute, nelasati sa traiasca in acelasi rand cu noi cei tineri? Astazi, un batran m-a rugat sa-i cumpar o paine, nu conta de care ci doar sa fie o paine, un om care probabil a muncit atatia ani de zile sa ingrase buzunarele statului nesatul, acum a ajuns sa ceara unei straine, o paine. Parasiti de toti si de toate, de copii de nepoti, sau si mai rau cand acestia profita de pe urma lor. Varsta de aur ar trebui sa fie o incununare a unei intregi vieti pline de munca, ar trebui sa fie perioada de relaxare, de pauza. In Romania oamenii astia ar trebui sa primeasca un premiu pentru durerea pe care o infrunta zi de zi. Ne miram de ce au atata ura in ei fata de tineret, o duc greu si toti stim asta, ei si-au trait viata si acum isi doresc o clipa de liniste iar noi le furam si ultima picatura de timp, le scurtam viata prin nepasarea noastra. Candva ne va veni si noua randul si oricat am incerca sa ne imaginam ca vom fi altfel, tot asa vom ajunge daca se continua in nepasare. Ai grija de batranul din viata ta, fa-i viata mai usoara, caci el iti poate aduce intelepciunea de care e nevoie sa facem din lumea asta ceva mai bun. 
Au carcotit...