varsta de aur

Fiecare dintre noi are cate un batran in viata, un om ce ne sfatuieste sa fim mai buni, un om intelept, un om cald, un om la care noi alergam cand eram mici, un om care-ti zambeste atunci cand il intrebi cum de le stie el pe toate. Ma  intreb, de ce acesti oameni dragi sufletului nostru, acesti oameni ce-au trait o viata intreaga construind ceea ce noua ne prisoseste astazi, sunt lasati intr-o tristete crunta, parasiti de toti si de toate, lasati fara alinare. De ce acesti oameni ce ne-au luminat calea spre viitor sunt pierduti in negura vremurilor trecute, nelasati sa traiasca in acelasi rand cu noi cei tineri? Astazi, un batran m-a rugat sa-i cumpar o paine, nu conta de care ci doar sa fie o paine, un om care probabil a muncit atatia ani de zile sa ingrase buzunarele statului nesatul, acum a ajuns sa ceara unei straine, o paine. Parasiti de toti si de toate, de copii de nepoti, sau si mai rau cand acestia profita de pe urma lor.  Varsta de aur ar trebui sa fie o incununare a unei intregi vieti pline de munca, ar trebui sa fie perioada de relaxare, de pauza.  In Romania oamenii astia ar trebui sa primeasca un premiu pentru durerea pe  care o infrunta zi de zi. Ne miram de ce au atata ura in ei fata de tineret,  o duc greu si toti stim asta, ei si-au trait viata si acum isi doresc o clipa de liniste iar noi le furam si ultima picatura de timp, le scurtam viata prin nepasarea noastra. Candva ne va veni si noua randul si oricat am incerca sa ne imaginam ca vom fi altfel, tot asa vom ajunge daca se continua in nepasare. Ai grija de batranul din viata ta, fa-i viata mai usoara, caci el iti poate aduce intelepciunea de care e nevoie sa facem din lumea asta ceva mai bun.

” La sfarsit nu conteaza anii din viata ta ci viata din anii tai” Abraham Lincoln