Miscelaneous

N-am mai scris… au trecut tot atatea apusuri cate rasarituri de soare cald si maiestuos, prin aer au trecut atatea particule de ploaie cate lacrimi intr-un buchet de zambete iar timpul n-a stat in loc cat eu am alergat nerabdatoare spre urmatoarea destinatie. Mi-am cules singura laudele, am imprastiat petale de sentiment peste tot prin lume si am ascultat muzica unor ganduri semi triste de vara.  Printre ramurile verzi de mesteacan am auzit soptindu-se vorbe dulce de alint, mangaind catifeaua frunzelor ce vor cadea cand le va trece si ultimul graunte de nisip din clepsidra vremii. N-am mai scris si intre timp caldura a trecut lejer peste sufletele noastre inmuiate in cerneala ranilor mai vechi, au zburat peste nori sute de pasari maiastre care au dus vestea mai departe, iar drumul s-a infundat de esenta unor bucati de pavaj prea de catifea pentru pasii nostrii.  Secundele sunt parte din minute care la randul lor sunt parte din ore si mai apoi orele din zile, zilele din saptamana si saptamanile din lunile ce se incapataneaza sa treaca lasand in urma amintiri nepretuite. Am fost candva o poveste, cu personaje complexe si curioase. Am fost candva un cantec ce si-a impartit pe note versurile de dor. Am fost candva un corp intreg ce n-avea nevoie de lipici sa reuneasca franturile de suflet. Iar acum… acum sunt ca o picatura intr-un ocean de vise, pornesc spre viitor cu speranta ca lucrurile vor alterna mereu iar situatiile nu vor astepta intotdeauna sa fiu pregatita pentru ele. Maine… maine o sa fie ca si azi, ceva mai divers dar cu aceeasi nuanta de je ne sais quoi a pasiunii.