Noiembrie

Asa-i ca a sosit noiembrie cu tot alaiul sau de parfumuri de toamna, cu ale sale covoare de frunze rosiatice pe trotuare, cu aerul rece si tare ca de munte? Asa-i ca aproape s-a dus si luna asta asa pe nesimtite ca si cum ar fi zburat cu viteza luminii? Asa-i ca se simte in aer un miros proaspat de sarbatoare si o speranta de prima ninsoare? Asa-i ca ai din nou senzatia aceea ca visezi cu pasi mari pe caldaramul plin de sperante? Asa-i ca in suflet e cald desi afara e rece? Ca doar vine perioada cea mai indragita din an… perioada in care ne juram ca om fi mai buni, mai calzi, mai sinceri.  Mi-e din ce in ce mai greu sa trec pe aici sa imi astern gandurile pe hartia aceasta virtuala, nu ca penita mea n-ar mai avea cerneala, caci ideile imi roiesc in minte ca niste albinute vesele si harnice pe care nu le pot stapani, vesnica problema a omului modern, maestrul timp nici nu ma trage de maneca sa ma opresc din alergat nici nu ma anunta ca trece cu rapiditate pe langa mine. In tot acest timp eu incerc sa construiesc, sa adun, sa asez piesele dintr-un puzzle ce imi pune la incercare imaginatia si rabdarea. As face dintr-o ora o zi si dintr-o zi o saptamana, as culege farame de prietenii si le-as lipi la loc si din paleta de nuante as lua un verde-albastrui sa colorez mai multe clipe, le-as da si-o tenta de roz sa asigur veselie si un pic de alb al inocentei.  Printre picaturi as mai desena un loc numai al meu in care sa ma simt acasa si unde sa nu ma intrerupa nimeni din a va spune cat de frumoasa-i viata. Inseamna mult pentru mine ca nu scriu in van…Multumesc si un sfarsit de toamna minunat va doresc!

Ps: … N-am uitat de tine. Oricum n-as putea…