Prostie in stare pura

In urma unor cugetari adanci, dupa momente intregi de irosire a timpului alaturi de oameni de diferite genuri, dupa secunde pierdute in compania unora care nu vor sa inteleaga pe ce lume traiesc, am reusit sa ajung la concluzia inevitabila ca oamenii sunt prosti. Bai, dar prosti cu P mare si o spun fara sa ma invart in jurul cozii cum le place unora sa faca. Simplu si la obiect, oamenii sunt prosti, de o nesimtire si o prostie crasa. Alteori am impresia ca nu vor sa asimileze pur si simplu, nu vor sa inteleaga ce rol au in societate si ce drum trebuie sa urmeze. Da stiu ca par aroganta, am si eu o tona de defecte, toate’s ale mele si le inteleg si incerc sa le corectez, dar cand vad atata lipsa de de toate, parca-mi vine sa-mi iau campii. Sa ma mut pe un munte sa incep sa port conversatii cu animalele, poate asa ajung la vreo idee mareata care poate rezolva situatia prezenta. Mi-am irosit prea mult timp pe astfel de tampenii, pe oamenii care nu vor sa inteleaga, parca au o pasarica in cap care le spune incontinuu sa nu priceapa, parca-s batuti in cap ( zicea un carcotas candva). Incerc din rasputeri sa trec peste anumite mici defecte ale unora ca  nu suntem perfecti si in plus, eu credeam ca frumusetea sta in diferente. Dar uneori parca-i prea mult. Unii sunt pierduti de-a dreptul… Pacat ca daca ar lucra fiecare la a mentine o relatie inter-umana, ar iesi ceva frumos. Unii atata pot… ce sa le ceri?

Oameni sau neoameni

Nu-mi plac oamenii care intarzie, oamenii care barfesc, oamenii care urasc alti oameni, oamenii care se apropie de tine cand vorbesti de parca iti sorb cuvintele din gura, oamenii care te inghiontesc in metrou, oamenii care te calca pe picioare in aglomeratie, oamenii care te imping pe scari in jos, oamenii delasatori, oamenii mincinosi, oamenii ipocriti, oamenii care nu au un minim de bun simt sa te anunte ca nu ajung la intalnire, oamenii care te inteleg gresit, oamenii care te lingusesc pentru propriile lor interese malefice, oamenii fara rusine, oamenii fara 7 ani de acasa, oamenii fara sentiment, oamenii care arunca mizerii pe jos, oamenii care te stropesc cu masinile cand ploua afara, oamenii care rad de necazurile altora, oamenii care nu opresc la trecerea de pietoni, oamenii care trec pe rosu si tot pe tine te injura ca ai indraznit sa traversezi, oamenii care te dezbraca din priviri, oamenii care striga pe strada “hey papusa”, oamenii care nu stiu sa se imbrace, oamenii care fac glume proaste, oamenii care dau de pamant cu toate regulile, oamenii care cred ca a bate sau a omori pe cineva e razbunarea perfecta, oamenii care cred in razbunare, oamenii carora nu le pasa de suferinta altora, oamenii egoisti, oamenii parsivi, oamenii ingalati, oamenii care iti fura din geanta, oamenii care asculta melodii pe telefon in tramvai, oamenii care vorbesc tare in mijloacele de transport, oamenii care te intreaba daca ai ceas desi se vede clar ca nu ai, oamenii care nu mai cred in natura, oamenii care strica parcurile, oamenii care urasc animalele, oamenii care distrug orice farama de civilizatie, oamenii care batjocoresc femei si copii, oamenii care te inseala la cantar, oamenii care pot dar nu vor sa te ajute. Pe toti oamenii astia eu i-as inchide intr-o incapere, in intuneric, singuri… Poate asa mi-ar placea lumea in care traiesc!

Nebun de dor…

Ma trezesc in fiecare dimineata cu un gand teribil de a distruge tot ce prind in calea mea , tot ce inseamna ipocrizie, nesimtire, prostie, mizerie, uratenie, ura, cosmaruri, nebunie. Am ajuns sa rascolesc in sus si in jos tot internetul asta si abia reusesc sa dau peste o amarata vorba buna, peste un gand curat, peste un zambet. Numai certuri si impresii de mari scriitori si cultura zero. Incerc sa caut zi de zi motive sa trec prin jegul cotidian si noroc ca am o imaginatie bogata si mai gasesc cate unul ratacit in vreun colt pierdut. Cum pot unii sa traiasca in impotenta si nemernicie, cum pot afirma in gura mare ca-s inteligenti cand ei nu stiu sa poarte o conversatie civilizata, e penibil cum toti ridica pretentii si au impresii de grandoare cand lumea asta se prabuseste incet incet din neputinta si lenea noastra. Uneori ma intreb unde pot sa gasesc taramul ala de culori vesele ce-mi poate calma sufletul zbuciumat de ploaia asta necontenita. Timpul trece peste noi, ingropandu-ne si mai adanc in sentimentul prost al lipsei de curaj, iar gandurile parca zboara spre o lume imaginara unde te poti inchide sa fii tu , sa respiri aerul marilor bucurii si nu pe cel al dezamagirii. Sunt atat de consternata ca am prins epoca aceasta a lipsurilor, ca sunt zile cand as lua-o razna si m-as duce in Paradis sa pot sa traiesc din nou ,nu sa stau molesita in aglomeratia de cadavre si in mirosul asta de minciuna si dispret. As vrea sa fiu mica sa nu inteleg ce se intampla cu lumea, as vrea sa nu am minte sa nu trebuiasca sa gandesc, as vrea sa nu am un sistem nervos sa nu trebuiasca sa mai simt ura si tristetea asta ce ne inconjoara. Sunt constienta ca acesta este un mesaj de refulare, trebuia sa scot din mine ce am tinut prea indelung timp asa ca va rog sa imi fie iertate cuvintele acestea ca o pata pe tabloul vesniciei. Bine ca s-a inventat speranta si tot insistam in ea ca altfel ne-am fi luat toti zilele pana acum si n-ar mai fi judecat nimeni care sunt motivele.  Covarsitoare ganduri plutesc acum prin minte, nu stiu ce va fi maine, dar sper din tot sufletul sa fie mai bine…

P.s:  MASTILE JOS!

Pretentii

In lumea asta “minunata” toti au pretentii….Parintii te vor toba de carte, daca ar putea , te-ar inchide in casa cu cartea sub nas, au pretentii sa devii om mare, au pretentii sa devii mai tare decat fiica/fiul vecinei, si nu inceteaza a te stresa ca ala-i mai bun ca tine, ala cum poate, ala cum reuseste…Prietenii au pretentii, sa-i suni numai tu, sa iesi cand vor ei, sa faci ce au ei chef, cand au ei chef, cum au ei chef, daca n-o faci devii persona non grata. Vecinii au pretentii, vaii ia uite cu cine umbla, vaai ce haine si-a luat, vaaai ia uite cred ca se cupleaza cu x-ulescu. Dar vai ce pacat, si-a fost crescuta bine, saracii ei parinti, ce suparati trebuie sa fie…. Bai oameni buni ce va fute grija de ce fac eu? Cu ce te afecteaza pe tine ca fusta mea e cu 3 cm mai scurta decat trebuie, ca port nush ce fel de cizme. Ca machiajul meu e strident si ca imi vine sa tip cand te aud cum dansezi langa masina ta “smechera” cu manele la maxim. Ce sunteti frate atat de invidiosi si de nesuferiti? De ce nu vedeti barna din ochiul vostru si dupa sa veniti sa-mi spuneti mie ca sunt ‘nu stiu cum”. Toata lumea vrea favoruri, toata lumea are pretentii, toti vor respect, incredere….astea se castiga greu dragilor, foarte greu. Nu e problema voastra cu cine umblu, cu cine ma fut, sau ce visez si cum….Pretentii, pretentii, pretentii….get a life!!

By Evil Me

Confessions

Eu sunt cea care te uraste, cea care te tradeaza, cea care traieste din suferinta ta…ma hranesc din umilinta ta, sunt ca un vultur care te rontaie incet, sunt fata cu care nu esti bine vazut pe strada, sunt tipa de care toti amicii tai se sperie fiindca are curajul sa ii injure si sa-i scuipe. Sunt fiinta cea mai acra din univers, nu-mi curge o lacrima nicicand, niciunde, pentru ca nimeni nu merita lacrimile mele. Sunt fata pe care parintii tai n-o suporta fiindca sunt ciudata si am curaj sa zic in fata ce cred despre ei. Nu ma ascund in spatele unor cuvinte pompoase, realitatea e cruda si fiecare cauta sa supravietuiasca, si daca eu am nu-ti dau si tie pentru ca stiu ca daca eu n-as avea tu ai ezita sa-mi dai. Toti sfarsim in acelasi loc, da da acolo unde arde tare, acolo unde poti sa tipi cat vrei ca nu te aude nimeni.  Viata-i o lupta deci lupta! Daca tu nu te ajuti pe tine cine sa te ajute? Toti se gandesc numai la ei, nimeni nu da nimic gratis. Continua sa treci pe strada pe langa mine, ignora-ma nu meriti sa ma saluti. N-o sa fiu niciodata ce vreti voi, am sa fiu ce vreau eu si oricine si orice va pica in calea mea va fi sters de pe fata pamantului.

by Evil Alter Ego