Jumatate plin, jumatate gol
Am observat ca unei lacrimi ii ia o sutime de secunda sa curga pe un obraz trist, am calculat sutimile secundelor fiindca n-aveam ce face cu amalgamul de minute ce mi-au fost daruite de maestrul Timp, astfel ca tot ce mi-a mai ramas am impartit in bucatele mici de fericire sa acopar secundele in care o lacrima spala un obraz trist. Am intarziat putin efectul sedativului numit zambet pentru ca am vrut sa colorez o lume proprie in care nu e nevoie de tristete pentru a trai. Sunt constienta ca in viata trebuie sa existe doua jumatati, una plina si una goala, ale paharului, si ca suntem sfatuiti sa o privim intotdeauna pe cea plina, dar eu nu mai pot ascunde faptul evident ca exista si una absolut goala care pluteste deasupra ca un gand nemilos. Si-atunci m-am decis sa scot jumatatea goala din existenta mea, si daca nu ar fi corect spus s-o scot, fiindca nu prea ai cum sa scoti ceva ce nu exista, m-am decis s-o umplu. Cu ce? O umplu cu vise, cu ganduri de binete, cu amintiri din copilarie ce si-au rezervat un locsor intr-un colt al acestui gol, o umplu cu zambete largi si minunate, cu fiecare secunda de bucurie din timpul calculat. Ei, pai si cum sa nu fi fericit acum cand toate secundele din clepsidra sunt calculate la fix, adunate toate momentele de voiosie intensa si scazute cele mai putin vesele. Zic eu ca am creat un intreg in toata puterea cuvantului, iar cele doua jumatati au devenit o singura parte, vesela, afirmativa, bogata in vise si culori, intocmai ce si-ar dori fiecare om. La final, parca satula de atat bine, am decis ca fara rau si jumatati goale de pahar nu mai exista antiteza, acel rece-cald, vesel-trist, negru-alb al vietii si apoi, fara el, cum putem noi trai in voie pretuind binele daca nu cunoastem un rau?
)
misandre. Ne petrecem timpul inutil gandindu-ne la cum sa facem sa ne agatam unii de altii, ignorand total ceea ce se afla fix in fata noastra de atat timp: suntem facuti unii pentru altii! Ce atatea scheme, atatea planuri, “cum sa…”, e simplu ca buna ziua. Astazi am urmarit filmul The Ugly Truth, un film de referinta pentru cei care isi doresc sa afle cum merge treaba in relatiile intre barbati si femei. Ceea ce credem noi ca ei au nevoie e total gresit, ne tot chinuim sa aflam cat mai multe despre personalitatea barbatilor, cum sa-i atragem, cum sa-i legam de noi, ne creeam un plan imbatabil si toate astea pentru ce? Cum spune si personajul din film, BARBATII SUNT SIMPLI, nu cer multe, au un set de reguli si dorinte, scurt si la obiect. Sunt cateva lucruri care-i fac fericiti si printre ele , primordial, este sexul. Cat mai mult, cat mai des, cat mai diversificat. Nu exista nicio cheie catre mintea barbatilor, nici nu-ti trebuie una pentru ca nu exista incuietoare, totul e “out in the open”. Nu au capacitatea de a intelege toate micile griji care te macina pe tine ca femeie, nu inteleg ce-s alea detalii si nu se regasesc in cuvantul romantism. Pentru ei o femeie trebuie sa aibe un fizic interesant, care sa atraga, asa ca nu va mai agitati atat ca va plac pentru personalitatea voastra, primul lucru pe care ei il vad este fizicul. Niciodata n-o sa se uite in ochii tai, ci in decolteul tau! De fapt sunt ca niste animalutze de companie, daca le dai de mancare si ai grija sa aiba un locsor unde sa doarma sau sa uite la meciuri…e al tau pe viata. Usor de dus de nas, usor de pacalit, e bucuros numai la simpla atingere unui san.Daca ar avea coada, ca un catelus ar da din ea si s-ar gudura pe langa tine. Filmul merge urmarit de catre oricine, de orice varsta, ne da o lectie foarte interesanta si in acelasi timp luam si o portie copioasa de ras. Despre mintea femeilor nu s-a putut vorbi intr-un film, caci probabil ar fi incaput in 1000 de minute de pelicula, insa un fel de preview ar fi filmul What Women Want, cu Mel Gibson si Helen Hunt. 
Au carcotit...