The Time Traveller’s Wife

Soţia călătorului în timp, un roman de Audrey Niffenegger. O combinaţie între science fiction şi dramă, vorbeşte depre povestea de dragoste a doi oameni care au fost predestinaţi să fie împreună, Henry şi Claire. Henry este un călător în timp sau am putea spune că suferă de o crono-afecţiune genetică, cum avea s-o denumească mai târziu doctorul său. Aşa se face ca el îşi petrece zilele călătorind în timp spre diferite locuri mai mult sau mai puţin periculoase. Unul dintre aceste locuri este pajiştea casei unde a copilărit Claire, un loc aproape magic, complet verde, unde vântul bate mai mult ca o adiere răcoritoare. Henry se întoarce în timp pentru a o cunoaşte pe Claire, pentru a o îndruma spre ceea ce va fi viitorul lor ca soţ şi soţie, viitor pe care Claire se pare că-l acceptă cu bucurie. Cartea este un melanj de dragoste şi pasiune, cu momente parcă scoase dintr-o poveste cu oameni magici ce au puterea de a se plimba prin timp, păstrându-şi totuşi aerul de dramă bazată pe realitatea uneori dureroasă a unui cuplu. În poveste, cei doi se zbat într-un amestec de frică şi curaj, se luptă din toate puterile pentru ceea ce le-a fost dat şi pentru viitorul care avea să le împuţineze amintirile plăcute. Un roman ce îmbină foarte reuşit realitatea cu ficţiunea, punând accent pe sentimentele şi trăirile umane. O poveste ce tulbură dar în acelaşi timp dă speranţă, vorbeşte despre iubire ca o flacară nemuritoare care transcede timpul şi depaşeşte toate obstacolele. Viaţa privită prin ochii unor oameni care, aparent au tot ce şi-ar putea dori, însă puţin timp de a se bucura de toate acestea. Cartea ne învaţă că fericirea se câştigă greu, cu eforturi, cu sudoare, cu lacrimi, ea constă în lucrurile ce adeseori uităm sa le vedem pentru ca suntem prea ocupaţi alergând dupa ceea ce credem că ne dorim dar ceea ce nu e întotdeauna şi ce ne trebuie. În ciuda finalului trist, romanul ne dă o adevarată lecţie de viaţă, despre cum trebuie traită şi despre momentele speciale şi oamenii din jur pe care ar trebui să-i apreciem la adevărata  lor valoare.

Audrey Niffenegger a început să publice în 1978, la vârsta de 15 ani sub tutelajul lui William Wimmer. În 1998 a avut o idee pentru a scrie o carte despre viaţa unui călător în timp şi a soţiei lui, iniţial şi-a dorit un roman grafic dar şi-a dat seama ca e foarte dificil să reprezinţi, în imagini anumite schimbări în timp. Aşa că a lucrat la un roman, pe care l-a publicat in 2003 şi care a devenit curând un best seller internaţional ce a fost transformat mai apoi în film.

The Enchantress of Florence

Salman Rushdie, pe numele său întreg Sir Ahmed Salman Rushdie este un scriitor Englezo-Indian înconjurat de o suficient de mare controversă datorită unuia din romanele sale, Versetele Satanice, care a adunat multiple proteste din partea musulmanilor dat fiind una din temele sale: viaţa profetului Mohamed.  Scriitorul a fost numit Cavaler de Onoare de către Regina Elizabeta a II-a în iunie 2007 pentru servicii aduse literaturii. Deţine de asemenea şi rangul de Comandor din partea Ordinului Francez de Arta Scrierilor. A scris în mare parte atât lucrări de ficţiune cât şi nuvele şi povestiri. Printre romanele sale de succes, regăsim şi Seducătoarea din Florenţa, un roman  publicat în 2008, în propriile cuvinte ale autorului:  unul din romanele  la care a fost nevoie de „ cea mai multa cercetare” şi pentru care au fost necesari „ ani întregi de citit”.

Povestea începe cu sosirea unui asa numit Mogor del Amore ce pretinde a fi unchiul împaratului Akbar, un copil din flori al frumoasei prinţese, strămoaşă, Qara Koz ce-a fost răpită cu ani în urma de la curtea regală de lângă familia sa de  moguli, din India. In depănarea naşterii mogulului din flori, autorul introduce povestea a 3 tineri, Niccolo Machiavelli (Il Machia), Ago Vespuci şi Nino Argalia, ultimul dintre ei  devenind ulterior un mare erou al Orientului. Cartea reuneşte două părţi ale lumii în încercarea de a crea un pod între Est şi Vest pentru a înlătura rivalităţile şi neînţelegerile dintre Orient şi Occident. Acţiunea se dezvolta paralel într-o Florenţă aflată sub conducerea clanului de Medici, în epoca prinţului Lorenzo Magnificul şi pe de altă parte în lumea lui Akbar, fondatorul oniricului palat din Sikri Fatehpur, din care a domnit asupra nordului Indiei în a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Seducătoarea din Florenţa este o continuă lume de vis ce încorporează personaje de basm ce aleg să-si urmeze singure drumul în viaţă, ajungând până la a-şi crea o companie invizibilă cu puteri magice (Jodha, soţia invizibilă a lui Akbar) . Cartea se vrea a fi o lume a Florenţei renascentiste introdusă într-o poveste a unei poveşti cu personaje mitice, prinţi, prinţese şi moguli.  Lumea creată de Salman Rushdie în Seducătoarea din Florenţa este o lume a două mari civilizaţii reunite într-un basm de oameni mari pornit de la o serie de fapte istorice, scris în maniera specifică şi unică a lui Rushdie, ce dă impresia unui vis continuu din care nu mai poţi să te trezeşti. Şi totusi trezindu-te, după ce ai terminat de citit cartea, rămâi cu amintirea unui vis colorat în nuantele vii ale orientului, cu umbre cromatice ale unui Occident adesea întunecat de războaie şi lupte împotriva religiei.

Cartea e o dorinţă aprigă a scriitorului de a creiona un peisaj de pace între cele două lumi, ceea ce se dovedeşte a fi un lucru aproape imposibil, căci răutatea şi perfidia oamenilor este mai presus de orice încercare de a le opri.

Rusdhie spunea în cartea sa: „Cum ar fi să ne trezim în visele altor oameni şi să le schimbăm, şi cum ar fi să avem curajul să îi invităm în ale noastre? Cum ar fi dacă întreaga lume ar deveni un singur vis în stare de trezie?

Două minunate întrebări la care răspunsul ar fi probabil imposibil în realitate dar foarte complex într-o imaginaţie infinită de care din fericire dispunem, în care am putea să dezvoltăm povestea mai departe, schiţându-ne propria lume aşa cum ne-o dorim.

„Este o poveste romantică şi în acelaşi timp tragică,  în care personajele sunt sfăşiate între culturi şi epoci îndepărtate, fără a putea prinde rădăcini”

„O poveste ameţitoare, în tonalităţi baroce. Basmul lui Salman Rushdie ne poartă într-un trecut de vis, departe de pericolele şi iluziile vieţii noastre de zi cu zi.”

Dragostea intre prieteni

Scuzati lipsa postarilor mele pe blog, am trecut printr-o perioada de zero inspiratie,  intregita de o aventura din care am reusit cu greu sa ies. Las suspinele zilelor trecute sa se duca pe pustiul pajistilor verzi si reintregesc starea de veselie incepand o noua etapa in viata. Ma apropii cu pasi repezi de ceea ce mi-am dorit intotdeauna, imi construiesc casuta din crengute de brad fiindca e mereu verde si ii adaug si o ramura de maslin sa-mi aduca pace in suflet, aleile mi le pietruiesc in culori vesele si pajistea din fata casei va fi mereu verde…fiindca am gasit o jumatate din sufletul meu, candva pierduta, am regasit cu adevarat de data asta puterea de a zambi sincer din adancul inimii si toate astea fiindca exista un om care ma ia de manuta si ma duce spre culmile inalte ale orizontului vast…Si gata, gata cu melancoliile, promit…pana data viitoare…:)) In rest, ma chinuie o tuse teribila…abia reusesc sa respir si sa vad ce scriu, dar ce mai conteaza….cand stiu ca nu e gripa porcina, viata mea se schimba in bine automat ). Am primit cadouri luna asta…vad ca incepe sa rasara soarele pe aleea mea cu flori de primavara…Sa avem un an bun…zic!

” Am avut multi prieteni pe care timpul si distantele mi i-au rapit. Ii pastrez in memorie, flori presarate intre filele vietii-pastrand inca parfumul verilor trecute. Dar unii au prins radacini adanci in viata mea si infloresc mereu si mereu, ca o bucurie perpetua.”