Oz

O adiere racoroasa de vara mi-a batut prin par… briza marii isi varsa veselia deasupra fruntii pline de sudoare, soarele straluceste cald, mai cald ca in alti ani iar norii se retrag fricosi din calea seninatatii cerului albastru. Printre stropii valurilor si particulele de sare din compozitia marii, imi indes piciorusele in nisipul umed si las urme adanci de amintire pe plaja gandurilor noastre. Am cumparat un gram de noroc, ultima data cand am pasit pe aleile magazinului de vise si mi-a fost livrat abia acum, ce-i drept tocmai la tanc si cu dobanda. Zilele sunt mai roz decat erau pe vremuri si asta pentru ca am invatat cum sa fiu stapana propriei mele fericirii, cum sa accept mai usor persoane in viata mea si cum sa imi urmez visele. Nimic nu-i dificil cand iti doresti cu tot dinadinsul sa fii implinit si sa construiesti tot mai multe.  Asa ca legata frumos cu o panglica rosie ca focul, a venit vara asta pentru mine ca un cadou pe care il asteptam de o vreme buna de timp. Ma tem ca nu stiu sa scriu prea frumos despre fericire si simt ca ale mele cuvinte sunt prea usoare ca greutate, pentru ceea ce-as vrea sa creionez aici, insa invat… invat din parfumul florilor de miazazi si din lumina stelelor cazatoare din miazanoapte. Iar culorile, sentimentele, nuantele si parfumurile se impletesc intr-un mod magic atat cat sa te duca cu gandul la Tara lui Oz. Puteti sa pastrati pantofiorii rosii…. eu raman aici

A beautiful day

E primavara si ploua… o pereche de ochi ce privesc in departare printre picaturi, privesc spre cerul instelat, spre mare…  Privesc spre viitorul ce se apropie cu pasi mici dar repezi, atat cat sa te surprinda, sa te ia pe neasteptate. In racoarea noptii, printre sunetul valurilor ce se sparg la mal si muzica brizei ce bate dinspre apus, se intrepatrund doua fasii rosii de lumina, ultimul zambet al soarelui inainte de a se ascunde cu totul in mare. N-ai cum sa nu te inneci in calmul acela desavarsit, in linistea aceea ce n-o poti asculta in alta parte, n-ai cum sa nu te pierzi in culorile calde ale serii, imaginandu-ti ca undeva de partea cealalta a apei cineva se bucura sau suspina, cineva zambeste cu toate puterile spre soare si imbratiseaza aparitia lunii. Cineva care asteapta cu nerabdare dimineata, cand soarele se va aseza din nou pe locul sau maiestuos si va readuce bucurie in ochii copiilor. Pentru cineva, soarele isi arata puterea chiar si atunci cand ploua, niciun nor nu-i sta in cale daca vrea sa straluceasca. Pentru cineva, e cald in suflet chiar de afara-i racoare si cineva asculta cu atentie fiecare bataie de aripi a unui fluture in speranta ca in ea va auzi un gand bun de la cineva de departe. Mi-e dor… de mare, de apus, de rasarit, de caldura unei seri langa focul de pe plaja si de bratele ce inconjoara cu drag… pe cineva.

Un pic de culoare intr-o lume gri

Mi-e dor de o atingere umeda a unei picaturi de ploaie, de zgomotul unei frunze care cade pe pamant, mi-e dor de parfumul trandafirilor de mai,  de catifeaua petalelor lor, mi-e dor de sunetul unui acordeon pierdut pe strazile mici ale unui oras ca un labirint plin de stradute. Mi-e dor de vremurile ce-au apus, de soarele ce rasarea in parfumul zorilor, mereu , mereu cu aceeasi forta si stralucire inegalabila, mi-e dor de apusurile colorate in nuante pastel, de zumzaitul albinutelor de primavara, de cri-cri-ul greierilor la amiaza, mi-e dor de o atingere de liliac parfumat, de-o campie verde si deasa plina de animale ce zburda in voie sub soare. Cel mai mult mi-e dor de o poezie romantica de dragoste scrisa cu penita veche inmuiata in cerneala, de o seara calda sub umbra unui nuc batran. Mi-e dor sa povestesc, iubesc sa povestesc tot ce-am trait, toate culorile vesele ce le-am pictat in peisajele mele, despre versurile elegant ordonate in strofe pline de suflu cald de primavara. Mi-e dor sa am ce povesti, mi-e dor sa fiu fericita ca un copil mic ce alearga in jurul unei fantani si apoi cade in ea si stropeste peste tot in jur. Mi-e dor sa ma dau in leaganul prins de copac in curtea bunicilor mei, mi-e dor sa ma catar in corcodusi, sa fur struguri din via matusii, sa ingrijesc caii, sa mananc branzoaice calde proaspat scoase din cuptor, ca in copilarie. Mi-e dor de amintirile vechi, de repezeala cu care ma impiedicam de tot ce pica in calea mea, de cantecele pe care le inganam intr-o engleza de balta. Mi-e dor de sosetutele cu danteluta si de rochitele plisate, in carouri, de pantofiorii de lac, albi si de trusele de machiaj pe care le stricam pe papusi. Era atat de liniste, de curat si de cuminte, ca in povesti, si-mi doream atat sa fiu mare. Acum parca-as da chiar si un an din viata pentru inca o zi din acelea de demult, cand norii erau albi, pufosi si mergeau odata cu mine, cand ma uitam cu capul rasturnat la cer si norii aveau forme ciudate la fel ca floricelele de popcorn care uneori se transformau in caini, alteori in pisici, in functie de imaginatia mea. Amintindu-mi acum toate astea, ma strabate un fior de bucurie, de fericire plina de zambet si in acelasi timp un regret, pentru ca stiu ca nu va mai fi niciodata la fel. Adultii nu stiu sa se bucure ca un copil, undeva la mijloc intre copilarie si maturitate, se pierde ceva. Ca si cum o frantura din suflet ti-e ingropata undeva unde n-o poti regasi. Exista, bineinteles, noi si noi moduri de a fi fericit, dar comparativ cu lipsa grijilor de la 10 ani, viata unui adult nu poate fi niciodata la fel. Imi pare atat de rau ca exista tendinta, astazi, printre copii, de a nu se bucura de copilarie. Toti vor sa avanseze, sa fie MARI, nici nu stiu semnificatia cuvantului dar tot isi doresc sa atinga maturitatea, nedandu-si seama ca sar peste niste etape importante care nu se vor mai intoarce nicicand. E trist si totodata dezamagitor ca nu ii invata nimeni sa se bucure de lumea minunata a copilariei, mai tarziu vor mai vrea sa patrunda in ea, dar ea va fi inchisa pentru totdeauna. Mi-e dor de clinchetul clopotelului de la poarta casei si de serile in care povesteam istorii cu fantome in fata focului. Mi-e dor de povesti, de o copilarie ca in povesti.

E timp destul si totusi nu-i

Avem timp pentru toate, avem timp sa zambim cu drag spre soare, sa inganam un cantec dulce de dragoste, avem timp sa ascultam povesti nemuritoare, sa calatorim pe poteci neasfaltate, inverzite si intortocheate. Avem timp sa ascultam si sa invatam de la oameni cu mai multa experienta de viata, avem timp sa furam sa ne bucuram de fericire alaturi de cei dragi. Avem timp sa muncim pentru bunastarea noastra fizica si psihica, timp pentru o seara romantica cu persoana pe care o iubesti. Timp pentru un concediu pe care ti-l doreai de mult sau pentru un discurs pe care-l rostesti in fata a mii de oameni in incercarea de a-i sensibiliza catre o cauza anume, timp pentru dansat, pentru mirosit o floare in glastra, timp pentru ingrijit animalutzul preferat, timp pentru a asculta linistea din jurul tau intr-o lume plina de zgomote. Avem acest timp, o farama de nisip ce se scurge din clepsidra vietii ne sunt zilele ce trec pe aripi de inger purtate spre un etern infloritor. Nu profitam de timpul nostru, poate uneori nu stim sa o facem, nu ne preocupam prea tare de noi sau de cei din jur, orbiti fiind de intunecimea vietii cotidiene. Pierdem secunde pretioase din viata netraindu-le cu cei dragi ci intr-o singuratate apasatoare. Pierdem amintiri ce ne poarta in momente vesele si ni se incolacesc nevoile agasante de zi cu zi, de gat ca niste serpi veninosi. Suntem vii si nu ne traim viata asta finita, nu stim daca dincolo de ea mai e vreuna eterna sau nu. Si pentru ca nu stim asta, haideti sa nu mai pierdem secunde, minute nici macar ore… Nu vor veni nicicand inapoi iar noi vom continua sa ne amagim ca este timp pentru tot. Viata e scurta si deocamdata e tot ce avem, n-o putem irosi mergand morocanosi pe strada!

Wonderland

If I had one wish to share, I’d choose to fly, spread my wings and fly, just like a bird. I would be free and all of my fears will have become nothing and all of my hopes will have been cherished and not in vain. If I could choose how my life would be, I’d prefer that the only sound I hear, waking up in the morning, should be the sound of music, and all that I could see when my eyes open for the first time could be the image of a little shining ray of light that sparkles in the morning sun, and all that I could bear would be the affection and the love that should be present in our every day behavior.  I would like to live in a world that’s full of  love  and happiness, where there’s no greater joy than a smile that lights up your face. Where flowers bloom in the early morning sun and birds sing their happy lullabies. If I had one wish , I’d wish for sensible and hopeful people, for there’s no such thing as impossible for a brave heart. I’d wish they all had simple yet powerful dreams, and they would all posses the strenght to do whatever pleases them. I dream of a world where there’s no sadness and no madness, where dreams always come true and everybody is happy. Where children are cheerful as they should be, and where nature is grand and beautiful.  I’d wish for all that and more, as I know my wishes may one day come true, I lay awake and think about all that’s great in my life, all the little pieces, I listen to all my favorite songs and dream about my perfect little world. I know I’ll never get the whole, but at least I’ll know I’ve tried and I will have obtained a small portion of my dreamland in the eyes of love in all its forms.

happy new year

La multi ani dragii mei….sa va aduca noul an multa fericire, sanatate, caldura sufleteasca, curaj si putere sa infrangeti orice obstacol fara rusine, fara frica, sa va aduca joburi mai bune si prieteni mai calzi, intelepciune si maturitate. Eu nu-mi propun nimic pentru anul ce vine, fiindca aproape niciodata nu se intampla, am sa invat sa iau fiecare clipa ca atare, fiecare moment il voi trai la maxim……maxim am zis! ) Cu speranta in suflet ca anul asta voi gasi ce caut dintotdeauna….Sa fiti santosi si sa nu consumati decat droguri legale….in alta tara. ) Have a happy new year.

May we all have our hopes or will to try, if you don’t we made as well lay down and die….