Awards for life

Parca  incep sa-si revina simturile de la ultima agitatie pe care am simtit-o printre puternicele note de heavy metal si zgomote de fond ascunse de urechile noastre umile. Dimineata aduce cu ea inspiratie si veselie, chiar de-i numai pe jumate completa, lucrurile mici se incapataneaza sa iasa in evidenta, sa ma faca sa le apreciez, si vin toate una dupa alta. O raza de noroc, un gram de apreciere pentru munca depusa de-alungul anilor de cand scriu pe foi de hartie sau pe foi virtuale. Oamenii se schimba, parerile se schimba, lucrurile se schimba, gandesti pozitiv si atragi pozitivitate in jurul tau ca un magnet. Razi si zambetul tau lumineaza incaperea fiindca toti zambim in aceeasi limba, toti iubim in aceeasi limba.  Nu o sa-mi ingadui sa ma las purtata de tristetea si ura ce se zareste in ochii unora cum n-o sa ma las frustrata de mizeriile ce le aud si vad zilnic prin lume. E un fragment frumos din viata mea, n-as fi crezut ca o sa ma bucur atat de mult pentru atat de putin, cu pasi mici ma indrept spre o schimbare totala ce ma va face sa urc pe dealul acela de unde se vede soarele mai aproape de suflet.

A sea of heavy burdens

Uneori ma uit in urma peste ceea ce am creat, real sau virtual, peste tot ceea ce am scris sau savarsit in ultima perioada sau chiar in altele de mai inainte. Uitandu-ma, devin judecatorul propriei mele vieti, devin nemiloasa, sobra si cu o dorinta apriga de a cuprinde tot mai mult, de a asimila tot ce m-ar face sa devin si mai buna decat sunt sau am fost. Judec poate cu asprime, uneori, greseli ce puteau fi iertate, oameni ce puteau fi lasati sa isi dea cu parerea. Am vrut intotdeauna sa devin o influenta, un om care i-ar putea invata pe altii cate ceva din ceea ce a adunat in urma diferitelor lupte cu viata sau cu sine insasi. Poate as fi putut sa fac mai multe daca nu as fi trait sub sabia demonului mandriei si arogantei, poate ca modestia ce incerc sa mi-o impun ca mod de viata, ar putea sa schimbe cate ceva in ceea ce ma asteapta. Privesc spre viitor cu ochii larg deschisi, dar inca ma orbeste o lumina din trecut, straluceste vag dar suficient cat sa ma impiedice sa vad clar viitorul. Sunt doua personaje ce se lupta pentru suprematie, uneori castiga unul, alteori castiga celalalt dar lupta nu se termina niciodata. Am atatea de spus, dar niciodata nu gasesc suficiente cuvinte sa exprim ce mi-as dori sa transmit, asta ma face sa ma simt neputincioasa, pentru ca inca nu am invatat tot ce trebuie invatat. De altfel, continui sa-mi doresc rabdare, caci imi lipseste cu desavarsire, si mult curaj sa ma avant in valurile inspumate ale marii de greutati. As vrea sa pot sa privesc inapoi, peste ani, si sa fiu mandra de ceea ce am realizat, sa rad de momentele de stangacie si sa zambesc la gandul ca intr-o viata, nimeni nu le poate sti pe toate.

The best of both worlds

 

Astazi am invatat sa gandesc in perspectiva. Astazi am invatat ca mintea este cea care controleaza corpul si care creeaza lumea reala in care traim dar la fel si lumea imaginara ce-o putem alcatui din amintiri si vise efemere. Astazi am invatat ca trecutul poate fi modificat, adica modificandu-i esenta, amintirile, colorand o parte din ele in alte nuante sau pur si simplu pastrand in ele ceea ce e nemuritor si vesnic. Am invatat ca mintea poate crea amintiri pe care nu le-am avut niciodata si le poate inmagazina in dulapiorul ei pastrandu-le parfumul clipelor si preluandu-le esenta si transformand-o in intreg. Prezentul este ceea ce suntem, ce cream, ce gandim, ce simtim, este insasi libertatea de a trai. Viitorul e jumatate  creatie umana, ceea ce sadesti aia culegi, si jumatate guvernat de soarta. Ni se da un numar de usi din care trebuie sa alegem, alegerea pe care o facem e decisiva, drumul ales ne va purta pe valurile viitorului. As fi vrut sa pot sa scriu poezie la fel de bine pe cat scriu proza, as fi vrut sa ma pot juca cu sentimentele, cuvintele si ritmurile la fel cum o faceau marii poetii, dar nu pot. Pot insa sa-mi influentez viitorul si pot decide pe unde o iau. Si de-alungul vietii voi calatori prin fel si fel de ganduri si chipuri, ma vor pastra in amintire umbrele trecutului, iar de nu voi reusi sa influentez prea multe suflete, voi stii totusi ca am reusit sa-l pun in ordine pe-al meu. Uneori ma simt de parca as asterne cuvinte in vant, ins impresia  lor ramane in simtul fiecarui cititor fie ca a citit o parte sau tot textul scris de mine.  In cazul in care va intrebati de ce pare atat de diferit ce scriu fata de ce spun, va pot declara un singur lucru: asta sunt eu, cea care scrie, cea care simte, cea care viseaza… daca as alege sa spun asta si cu voce tare probabil as fi considerata nebuna sau de mult pierduta. Eu, ca oricare alt om sunt o piesa dintr-un puzzle numit univers, pot lucra doar cu ce am la indemana si finalul poate fi promitator… sau nu.

“Before me floats an image, man or shade,

Shade more than man, more image than a shade.”

William Butler Yeats

La granita intre copil si adult

S-a terminat , s-a terminaaaaaaaat, striga copilul din mine… am scapat de emotii de stres, de carti, de examene. Abia incepe, abia incepe, striga adultul din mine, abia incepe adevarata viata, cea de adult, cea cu responsabilitati si griji, cand incepi sa gandesti tu pentru tine si ii lasi pe ceilalti deoparte.  Pana acum a fost greu si o calatorie plina de hopuri la orice pas, de acum inainte o sa fie si mai greu, dar berbecul din mine se incapataneaza sa mearga mai departe, cu forta si incredere. Azi am pierdut un prieten, nu credeam ca anumite lipsuri il vor schimba asa, nu credeam ca atunci cand ii vrei binele unei persoane trebuie sa-ti raspunda cu rau, stiam ca oamenii sunt falsi si ipocriti dar nu ma asteptam la tine sa fii asa. Am mai suferit fel si fel de dezamagiri, astea nu ma afecteaza niciodata, caci sunt trecatoare, “ce e val ca valul trece”, insa tineam mult la prietenia asta si pentru un moment de furie incotrolabila s-a ratacit tot in fum. Nu reusesc sa realizez de ce lumea incojuratoare devine din ce in  ce mai rea si rece, sentimentele astea pe care le lasati sa va controleze nu fac niciun bine nimanui si in niciun caz voua. Pentru mine, urmeaza tot ce-i mai frumos, de-o fi greu , de-or fi obstacole,  incepe adevarata viata de adult si am s-o incep judecand drept. Pentru voi, va doresc sa fiti inconjurati numai de persoane calde, asa dupa sufletul fiecaruia.

P.s : Sa ne vedem cu bine in viata de adult!

etape

Inca putin , inca putin si vine licenta, si cu ea sfarsitul absolut al facultatii si inceputul verii, daa vara aceea cu mare si valuri inspumate, cu nisip auriu si plaje intinse… Deja visez cu ochii deschisi la vacanta, la marea albastra care ma asteapta atat de primitoare. Zilele acestea au zburat asa ca niste file dintr-un caiet prin care rasufla vantul si risipeste cuvintele imprimate cu cerneala. Parca ieri era iarna, timpul asta ne suceste cum vrea el, trece peste noi cu aripile-i mari si usoare si aduna  toate faramele de intmplari de zi cu zi. Uneori se mai deschide poarta amintirilor si lucruri si persoane din trecut revin in gand, unele poate te dezamagesc, altele te incanta, alteori poate ti se face dor. Dor de oameni care iti sunt aproape dar totusi nu-i vezi niciodata, dor de oameni ce sunt suparati pe tine pentru nu stiu ce motive absurde, dor de oameni in care flacara tineretii zace aprinsa, stralucind tot mai puternic. Si ei sunt acolo, te urmaresc indeaproape, pe ascuns, insa refuza sa ti se adreseze, probabil din vreo teama nejustificata de a gresi. As fi vrut macar o sansa sa pastrez aceste prietenii, chiar de timpul sau soarta a vrut sa le strice, sau poate eu insumi le-am stricat si tare as vrea sa repar acum. Niciodata nu-i prea tarziu sa-i spui unui om ca te gandesti la el cu bucurie si ca ai vrea sa-l revezi pe aleile pavate din parcul prezentului tau.

Cuvinte

Am atatea lucruri de impartasit cu lumea, atatea de spus si atatea de aratat, daca fiecare bucatica din mine ar putea s-o ia la goana si sa coloreze macar putin viata unui om, as fi fericita. Vorbesc mult, uneori am impresia ca nu-mi ajung cuvintele pentru a pune in propozitii tot ceea ce gandesc, gandesc repede si complex, gandesc mult si profund. As vrea sa stilizez cumva toate sperantele si nazuirile mele, sa le asez frumos intr-un tablou plin de cuvinte, nu mi-ar ajunge intreg vocabularul pentru a exprima toate simtamintele si o viata intreaga as vorbi incontinuu doar pentru a va spune cat iubesc lumea asta cu vremea ei schimbatoare, oamenii acestia curajosi , zilele astea negre si murdare, campiile cu flori , fluturii colorati de pe pasuni, animalele noastre dragi. Tot iubesc, iubesc natura si planeta asta care se chinuie sa supravietuiasca, oamenii care incearca sa-si faca ziua mai buna, oamenii care se lupta pentru ce-i al lor, oamenii ambitiosi si vrednici, calzi si buni la suflet. Iubesc fiecare clipa petrecuta cu voi, fiecare moment in care vorbele voastre ma dor sau ma amuza sau ma fac fericita. Timpul zboara pe aripi de inger, lasa in urma lui doar pulberea unor amintiri minunate si tandre, viata e un manunchi de zambete, de cuvinte dulci si amare… As vorbi incontinuu, numai sa stiu ca am reusit intr-o viata de om sa fac si sa spun tot ceea ce-mi doresc, atat de tare imi place sa traiesc in unele zile ca as sari in sus de bucurie ca mi s-a dat ocazia asta. Da , recunosc am si perioade cand uit de toate aceste ganduri frumoase, de parca le-as inchide intr-o camaruta indepartata, dar nu o fac pentru mult timp, caci sentimentul ca traiesti e mai puternic decat orice gand sinistru, orice depresie doboratoare. Si atunci vorbesc , si arat si fac, totul sa imi fie bine si sa le usurez treaba si celor din jur, caut cuvinte calde ce readuc spiritul vesel in conversatie, adun povesti nemuritoare care ne duc intr-o stare magica, prind cate un buchet de cuvinte si le strang in cosulet, le pastrez sa inseninez ziua cuiva. Fa frumoasa atmosfera din jurul tau folosind cuvinte, cat mai multe, cat mai bogate…

“Cuvintele sunt vocea inimii.” Confucius

” Cuvintele sunt imaginea sufletului” Goethe

” Poti darama un oras, arde o carte, zgaria o marmura; nu poti sterge urma unui cuvant intr-un creier”  Edouard Estaunie

One little holiday

Nu-mi plac surprizele….si atunci cand cel drag de langa mine mi-a spus ca-mi face o surpriza…reactia mea imediata a fost negativa. Am avut experiente neplacute cu tot genul de surprize, si de atunci m-am hotarat sa nu ma mai prinda nimic pe neasteptate. Am aflat intr-un final ca mergem la Slanic Prahova….nu m-au pasionat niciodata minele de sare, n-am fost nici genul de vizitator al plaiurilor romanesti, eu stiam una si buna….bucatica mea de tara si anume Ardealul…e tot ce poate fi mai frumos din Romania. Cat am putut sa ma insel…sunt locuri superbe oriunde in tara noastra, iar mina de sare de la Slanic e tare frumoasa, e speciala, e mare, m-a lasat fara cuvinte…..Si da recunosc dragii mei…m-am inselat, am fost  rea si am ales sa judec fara sa cunosc. Am fost cruda si am tratat fara respect o anumita parte a Romaniei pe care o credeam suprapopulata de cocalari si pitipoance de Bucuresti ( si aici ma refer la valea Prahovei).  Aparentele inseala iar daca stii sa cauti indeajuns de bine si daca pornesti la drum cu sufletul deschis, cu un mare zambet pe chip si cu putina rabdare gasesti atatea locuri frumoase. Deschide-ti sufletul si cauta lucrurile frumoase din viata, chiar daca iti este rau din diverse motive, incearca sa privesti cu ochii deschisi inainte, cauta ceea ce-ti doresti si fii sigur ca ai sa gasesti. Cu neincredere si tristete n-ai sa reusesti niciodata sa-ti depasesti situatia. Si fii sigur ca multi au aceleasi probleme pe care le ai si tu, insa au invatat sa zambeasca in fata sortii amare si sa-si croiasca un drum printre obstacole. Viziteaza-ti tara, nu ramane un incuiat, cauta mereu sa cunosti oameni noi , locuri noi. Cand pornesti la drum nu uita sa-ti iei cu tine o doza de zambete, veselie in suflet, rabdare si calm sa imbratisezi tot ceea ce natura iti ofera. Multumesc tie ca imi faci zilele frumoase si fiecare din ele o aventura. Am sa revin cu poze de indata ce le primesc.

oameni, principii si valori

In urma pataniei de ieri cu poza de pe blogul lui Arhi, am adunat ceva vizitatori, a fost asa ca o lovitura de marketing, cu toate ca nu-mi doream foarte tare sa-i adun in felul acesta.  Singurele lucruri ce le pot pune sunt un “Bun venit” celor noi si un ” Multumesc” maare celor care mi-au lasat atatea cuvinte frumoase. Ce-i drept am prins un pic aripi, gandindu-ma ca un nr destul de maricel de tipi au ales ca loc de popas, blogul meu. Sper ca am reusit sa distrug ideea ca as fi vreo pisi ratacita pe aleile internetului si s-o sadesc pe aceea ca, uneori chiar daca faci o greseala ca asta, sunt totusi alte lucruri si talente minunate care te recomanda spre a fi iertata.  Eu raman tot aceeasi fata simpla si modesta, care-si face prieteni noi peste tot.  Si cu ocazia asta am gasit si vreo cativa baieti care nu se supun aceleiasi reguli pe care am dezbatut-o mai jos.  Nu e totul pierdut, exista si oameni inteligenti in tara asta , oameni frumosi cu un vocabular decent, oameni ce nu arunca cu pietre din prima. Acordati-mi va rog prezumtia de nevinovatie, caci in ciuda faptului ca am castigat acesti oameni minunati pe blog, nu se va mai repeta aceasta experienta ce-a produs diverse nuante de sentimente in comunitatea internautilor. Cu drag…

Change

happy days

happpy happy joy joy for I have friends like you