Fapte bune?
S-au spus atatea si s-au facut atat de putine… Se incearca renasterea faptelor bune intr-un context al 
unei lumi mizerabile care pare a-si da ultima suflare in incercarea de a supravietui si de-a regenera ceva. Ni s-a dat viata, ni s-a dat un suflet a carui datorie este si va fi mereu sa imparta durerea si bucuria cu ceilalti din jur. Ni s-a dat un creier sa judecam ce este si ce nu este corect in drumul nostru prin viata si sa acceptam sau sa refuzam sa facem o fapta buna. Liberul arbitru ii spune, un termen mult prea general pentru cate mici nuante are aceasta ramura a spiritului uman. Cand eram mica mi se spunea ca daca fac o fapta buna, se va intoarce la mine inzecit asa ca pe masura ce cresteam incercam sa ofer cate ceva fiecarui om, copil, prieten pe care il intalneam in cale, impartind zambete, lucruri, bani si hainute. Ba chiar eram atat de darnica incat la un moment dat cei mai tupeisti si mai perversi au invatat regula si s-au apucat sa profite. Atunci am descoperit ca exista si o alta latura a naturii umane si ca nu suntem toti buni si dornici sa facem fapte bune. Am incercat sa invat care este o diferenta intre buni si rai si intr-un final am decis ca nu exista rau ce se coboara de undeva ci ca noi insine alegem sa fim asa, sa refuzam, sa ignoram, sa uram si sa dezamagim. Am avut o perioada in care m-am oprit din facut fapte bune fiindca mergeam pe ideea ca daca eu nu primesc de ce sa dau, pana cand, odata cu intrarea intr-o etapa importanta a vietii mele am decis ca acea cale pe care incepusem sa o urmez de cand eram copil e cea pe care trebuie sa o continui, fara sa conteze ca ceea ce dau nu este intotdeauna in proportie egala cu ce primesc. Am incercat sa conving si pe altii ca e frumos sa daruiesti, un zambet macar, unui om trist de pe strada, caci vai cat de multi au ajuns sa fie in ziua de azi. Un multumesc plin de voiosie si din suflet vanzatoarei de la colt, ca si cum i-ai multumi cu adevarat ca e acolo si la 12 noaptea cand ti se face pofta de ciocolata, si nu ca-l zici de curtoazie. Lasa un om batran sa stea jos in tramvai, chiar de esti obosit si trist si incarcat de griji, asupra lui apasa mult mai mult decat poate duce si timpul ne face sa pierdem din puteri. Lasa o femeie cu un copil sa intre inaintea ta la doctor, chiar de asta inseamna sa mai astepti tu inca 10 minute. Hainutele ce nu-ti mai sunt bune da-le cuiva care are nevoie de ele si ofera-i-le cu un zambet si o imbratisare fiindca are nevoie mai multa de dragoste decat ti-ai putea imagina, roaga-te pentru tine si pentru cei din jur sa capatam putere sa luptam cu tot ce-i rau. As putea sa dau mii de exemple, esenta este aceeasi, dorinta de-a ajuta. Zi de zi ma supara tot mai tare fiecare om care renunta la viata, batand in retragere doar fiindca se umple lumea de prostie, in loc sa lupte sa supravietuiasca si sa revina lucrurile la normal. Incerc zi de zi sa invat cate ceva din ce stiu eu si ce mi-a fost de folos, si pe altii care nu au sprijinul suficient sau material sa-l obtina. Am gasit o leapsa la Bogdan, din pacate nu stiu daca pot contoriza in timp ce fapte bune am facut si sunt atat de mici incat le-as putea numi lucruri obisnuite si care ar trebui sa fie obligatorii in agenda zilnica a fiecaruia, fiindca niciodata nu esti prea obosit sa daruiesti bunatate. Continui insa prin puterea exemplului si ma alatur celor ce vor sa faca din lumea noastra ceea ce ar trebui sa fie, astfel incat sa redam zambetul pe fata celor care pleaca dimineata la serviciu incruntati. Nu putem asigura pe nimeni ca vom reusi intr-un timp mai mult sau mai putin scurt insa stiu ca merita si stiu ca ma face pe mine insumi sa ma simt mai bine si sa-mi traiesc viata intr-un mod armonios. Cea mai frumoasa fapta buna pe care am facut-o inca e langa mine salvata de la cine stie ce destin trist (poza dreapta).Voi ce fapte bune ati facut recent?
“Ceea ce dau este mult mai mult decat ce primesc, caci ce dau este de la mine, iar ce pastrez este de la altii, putinii altii pe care ii iubesc”- Mihail Sebastian – De doua mii de ani
)
Au carcotit...