Ninge…

Ninge… cu fulgi mari de poveste, afara-i frig de ingheata pietrele dar oamenii par un pic mai voiosi, infofoliti in hainute groase cu fular si caciulita arata toti ca niste oameni de zapada. Orasul se inveleste putin cate putin in nea si fulgii mari ce cad de sus parca dau speranta unor vremuri mai bune. Cerul e gri, semi intunecat, soarele ne-a parasit pentru o zi, dar nu de tot, el e tot acolo, sta ascuns… Floricele de gheata apar pe rama geamurilor aburite de caldura ce vine din casa. Copacilor le atarna crengile odinioara nude, acum imbracate in zapada, impreunate ca intr-un peisaj de poveste. In casa e cald, pe calorifer sta asezata pisica intinzandu-si somnoroasa labutele, uneori mai priveste pe geam probabil intrebandu-se ce fac suratele ei de afara. Se aud colinde din vecini… pe scara au inceput sa soseasca ceva colindatori, bradul troneaza in mijlocul casei ca un trup inalt si voinic ce sta sa fie admirat. Atmosfera pare calda, dar parca lipseste ceva. Si ninge… cu fulgi mari de poveste… si mi-e dor.

etape

Inca putin , inca putin si vine licenta, si cu ea sfarsitul absolut al facultatii si inceputul verii, daa vara aceea cu mare si valuri inspumate, cu nisip auriu si plaje intinse… Deja visez cu ochii deschisi la vacanta, la marea albastra care ma asteapta atat de primitoare. Zilele acestea au zburat asa ca niste file dintr-un caiet prin care rasufla vantul si risipeste cuvintele imprimate cu cerneala. Parca ieri era iarna, timpul asta ne suceste cum vrea el, trece peste noi cu aripile-i mari si usoare si aduna  toate faramele de intmplari de zi cu zi. Uneori se mai deschide poarta amintirilor si lucruri si persoane din trecut revin in gand, unele poate te dezamagesc, altele te incanta, alteori poate ti se face dor. Dor de oameni care iti sunt aproape dar totusi nu-i vezi niciodata, dor de oameni ce sunt suparati pe tine pentru nu stiu ce motive absurde, dor de oameni in care flacara tineretii zace aprinsa, stralucind tot mai puternic. Si ei sunt acolo, te urmaresc indeaproape, pe ascuns, insa refuza sa ti se adreseze, probabil din vreo teama nejustificata de a gresi. As fi vrut macar o sansa sa pastrez aceste prietenii, chiar de timpul sau soarta a vrut sa le strice, sau poate eu insumi le-am stricat si tare as vrea sa repar acum. Niciodata nu-i prea tarziu sa-i spui unui om ca te gandesti la el cu bucurie si ca ai vrea sa-l revezi pe aleile pavate din parcul prezentului tau.

I’ll be

Caut, cauti, cautam, dragostea aceea mare pe care o vedem in filme, caut sentimentul acela ce ma umple de fericire, caut fluturasii aceia ce zboara nestingheriti prin stomac, starea aceea de beatitudine, de neliniste placuta, de agitatie permanenta, de necunoastere. Senzatia aceea ce nu poate fii descrisa in cuvinte, fantezia visurilor mele, cantecul unei intregi vieti de asteptari si de dorinta de a avea mai mult, nemultumita de sentimentul ce incet incet isi face loc spre departari stranii. Cautam fericirea si nu stiam ca poate e in fata mea, nici acum poate nu stiu.  Desi am un presentiment ciudat ca e langa mine, ca zambetul acela ce-l caut , ce-mi insenineaza zilele e langa mine, e atat de aproape ca parca ii simt atingerea catifelata, si parfumul zilelor de ieri si de maine le simt in preajma mea , urmarindu-ma neincetat ora de ora, clipa de clipa. Mangaierea aceea electrizanta, ce da fiori in tot corpul, o simt uneori pe spate, e ca si cum as fi atinsa de un inger, iar gandul ca poate fericirea sta chiar langa mine in momentele de meditatie, e covarsitor. Si totusi parca totul pare atat de complicat, iar sentimentul ce ma cuprinde e unul de liniste, de siguranta, de nimic si totusi de nenumarate. Eeh zile ce trec si poarta cu ele si clipa mea de fericire, oameni ce trec prin viata mea si imi lasa cate o bucatica din gandurile lor.  Inca mai simt acest ceva ce nu stiu cum sa-l denumesc, si astazi il accept ca pe o parte din mine. Imi lipsesti…

P.S : Tu ce faci cand ti-e dor?

Happy holiday

Cred ca am gasit….ceva ce crezusem ca am pierdut pe drum… printre soapte nocturne si printre vise spulberate am gasit un strop de fericire, un zambet, o atingere, un sarut…Stiu, suna siropos, suna antique…dar asta imi inspira mie viata astazi, astazi apreciez toate bucuriile vietii, fie ele cele mai simple, lucruri mici, pentru unii nesemnificative, pentru mine grandioase.  Cafeaua  cu caramele ,de dimineata, mirosul iernii, zgomotul pasilor pe zapada, ferestrele inghetate, zambetul tau, obrajorii nepotelului, bomboanele mentolate, norii albi plini de zapada, lectura unei carti, visul unei nopti de iarna in care te adapostesti sub plapumioara cu pisi alaturi…si multe altele ce nu cred ca e necesar sa le mai spun, probabil ca fiecare dintre voi isi are propria lista. De sarbatori am sa ii multumesc vietii ca imi da aceste mici bucurii chiar daca pe langa ele se aduna si rautati, am sa apreciez fiecare persoana din viata mea asa cum merita, am sa zambesc in fiecare zi oricui ma priveste, am sa cant prin casa cand impodobesc bradul si am sa ma gandesc la o privire verde ce-mi incalzeste zilele friguroase de iarna. Happy Christmas…

With love…

Despre femei in general

Am avut reclamatii de la postul anterior, cel despre animale de casa…aa pardon barbati…Ma conformez si scriu si despre femei, desi cred ca o sa ma doara mana de atata tastat. But here it goes… Femeile, cine naibii le intelege? De cand lumea ele se confrunta cu sute de mii de probleme, ganduri, situatii, fac si desfac tot felul de noduri in momente in care nu e nevoie de asa ceva. Ele complica, coloreaza, nuanteaza orice moment din viata, fie el si iesirea pana la magazin. Povestirile lor abunda in detalii care mai de care mai suculente, jumatate adevarate, jumatate “infrumusetate”. Vrem atat de multe, asteptam atat de multe de la lume, incat de multe ori cadem cu boticul in asfalt (asa literar spus) si ne lovim de cruda realitate. In momentele in care iesim din bula noastra roz, din povestile noastre cu zane si printi, suntem apatice, caci lumea inconjuratoare nu ne ofera nici pe jumate din ceea ce visam noi in noptile de vara. Suntem indecise, nesatule de atentie, doritoare de caldura si afectiune, ca niste pisicute. Oferim dragoste numai celor care ne ofera dublu inapoi, si ne uram intre noi fiindca suntem invidioase. Sincer, nu reusesc sa inteleg cu ce scop am fost facute, cand noi cheltuim si ultimele resurse de pe Pamant. De ce sa mintim ca ne dorim un tip normal care sa ne amuze cu umorul sau tipic, cand noi de fapt ne nastem si crestem cu conceptia ca barbatul trebuie sa ne protejeze, sa ne tina ca pe un bibelou, lucru care nu se poate face fara bani. Tanti alea care zic ca ele cauta dragoste adevarata, se mint singure…toate cautam situatie materiala, difera insa modul de abordare si de obtinere a acestei situatii de la tipa la tipa.  Avem avantajul de a fi foarte secretoase, de a minti usor, de a ne strecura in pielea altora fara ca acestia sa-si dea seama pentru ca la final sa ajungem tot acolo unde ne-am pus in cap sa ajungem. Suntem perverse, erotice, porno cateodata, ne place sa facem sex, si ne place diversitatea. Preferam intotdeauna sinceritatea in pat si nu ne abtinem de la a spune unde exact ati gresit. Fiinte complexe cu un al saselea simt ce se numeste intuitie feminina, recunoastem din prima mincinosii si ipocritii, arboram un zambet fals atunci cand nu ne convine ceva, insa indeajuns de real pentru cei care nu suporta adevarul. Stim sa jucam teatru, stim sa simulam orgasme…tot pentru placerea voastra dragilor si avem curajul de a ne asuma o groaza de riscuri ( stiti voi..atunci cand nu va place cu prezervativ ca vaai nu simtiti nimic). Exista  o paleta intreaga de caractere feminine, categorii de care n-am sa ma apuc acum, caci mi-ar lua o infinitate, exista femei usoare, exista femei simple, exista femei inteligente si exista femei sirete. Tot ce trebuie sa faceti voi este sa le gasiti si sa va bucurati de complexitatea lor, sa le rasfatati si sa va ganditi ca suntem cu mult mai complicate decat voi si ca nu are niciun rost sa va chinuiti si-asa simpla voastra existenta cu intrebari fara raspuns.

Life’s treasures

Nu mai dau domne pisica, sufletelul asta mic imi lumineaza ziua,  ma face sa zambesc cand plang, ma cocoloseste cand sunt suparata, vine dupa mine oriunde m-as duce si doarme numai la mine in brate.  Parca trec toate nenorocirile astea de zi cu zi, cand o privesc pe ea. Cel mai bun lucru, sa ai un animalutz in casa…adoptati si voi unul, sunt atatea animale fara stapan, atatea animalute dragalase gata sa va iubeasca. Merita toata atentia noastra fiindca ele ne dau atat de multe in schimb. Adopta un animalut, lumineaza-ti viata!! In alta ordine de idei…nu se intampla nimic intersant in viata mea si decat sa va plictisesc cu problemele zilnice, mai bine tac.  Voi cum faceti sa treceti peste situatia asta execrabila din Romania? Oare ce solutii exista? Ce sa facem? Aaa si daca stiti cumva pe cineva care angajeaza…lasati un comentariu, am nevoie urgenta de un job part time.

We’re so awesome together…