Timp, natura, oameni
O pereche de ochi de caprioara priveau peste campia deasa si verde smarald, din cand in cand ridicandu-se spre cer si admirand culoarea albastru azur, imaginandu-si ca intr-o zi sufletul lor se va ridica acolo sus… Avea vise , vise ce nu incetau sa reapara in calea ei, puternic exprimate de catre un psihic afectat. Nu mai simtea diferenta intre ce era real si ce era fantezie, stia doar ca vrea iubire, atentie, afectiune. Culorile primaverii contrastau de la rece la cald, de la curcubeul vesel al amestecului de flori proaspete pana la raceala ploii ce cadea pe caldaram, odata pe saptamana, stingand totul in calea ei si umezindu-i obrajii. In visele ei, era cand singura, cand acompaniata de catre cineva drag, avea un simt puternic de tristete impletita in bucurie, starea i se schimba de la un minut la altul iar gandurile ii jucau feste de parca ar fi fost niste umbre ce nu-i dadeau pace nicicand. Vremea de afara ii influenta spiritul, calmul ei aparent era o armura stralucitoare pentru ce se ascundea de fapt in interior, luptele care se duceau in suflet si raceala pe care o simtea ii transforma trupul intr-un manunchi de raze , de tremur, de teama. Goliciunea sufletului ei devenise totala, tot ceea ce a fost creat in jur s-a daramat ca un castel de carti la prima adiere de vant. Singura strabate acum poteci umbrite, intunecate cu iz de slabiciune si durere, aparent puternica, ea isi aduna fortele sa piarda pentru ultima oara. In jur, natura isi urmeaza cursul, copacii se usuca pentru a inverzi, florile cad pentru a rasari din nou la primavara, cerul se innoreaza numai pentru a deveni insorit din nou, iar ploaia cade in picuri grei numai pentru a spala praful si greselile celor ce-au pacatuit. Timpul, acest dusman al nostru, isi vede de calea lui, nu poate fi oprit din periplul sau. Noi toti suntem niste furnicute care asteapta sa fie zdrobite de talpa unui picior mare, iar viata noastra valoreaza probabil cat varful unui ac, sau poate nici atat. Lumina ei s-a stins, soarele ei a apus, dar doar pentru a rasari din nou, mai puternic, mai luminos, rasfrangandu-si razele doar pentru a incalzi un suflet ce si-a pierdut speranta. Lasa in urma ei, bogatia scrisului si gandurile-i negre, stiloul care imprima cerneala unor clipe de neuitat si sclipirea unei minti marete. ” Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris ca visul unei umbre si umbra unui vis”
Mai jos una din poeziile mele preferate…. Despartire M. Eminescu
Tot alte unde-i suna aceluiasi parau:
La ce statornicia parerilor de rau,
Cand prin aceasta lume sa trecem ne e scris
Ca visul unei umbre si umbra unui vis?
La ce de-acu-nainte tu grija mea s-o porti?
La ce sa masuri anii ce zboara peste morti?
Totuna-i daca astazi sau maine o sa mor,
Cand voi sa-mi piara urma in mintea tuturor,
Cand voi sa uiti norocul visat de amandoi.
Trezindu-te, iubito, cu anii inapoi,
Sa fie neagra umbra in care-oi fi pierit,
Ca si cand niciodata noi nu ne-am fi gasit,
Ca si cand anii mandri de dor ar fi deserti -
Ca te-am iubit atata putea-vei tu sa ierti?
Cu fata spre perete, ma lasa prin straini,
Sa-nghete sub pleoape a ochilor lumini,
Si cand se va intoarce pamantul in pamant,
Au cine o sa stie de unde-s, cine sunt?
Cantari tanguitoare prin zidurile reci
Cersi-vor pentru mine repaosul de veci;
Ci eu as vrea ca unul, venind de mine-aproape,
Sa-mi spuie al tau nume pe-nchisele-mi pleoape,
Apoi – de vor – m-arunce in margine de drum…
Tot imi va fi mai bine ca-n ceasul de acum.
Din zare departata rasar-un stol de corbi,
Sa-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi,
Rasar-o vijelie din margini de pamant,
Dand pulberea-mi taranii si inima-mi la vant…
Ci tu ramai in floare ca luna lui april,
Cu ochii mari si umezi, cu zambet de copil,
Din cat esti de copila sa-ntineresti mereu,
Si nu mai sti de mine, ca nu m-oi sti nici eu.
proaspat, o zi noua plina de peripetii, clipe noi, prieteni noi si poate si un suflet nou. Inca mai astept, sa vina, inca mai astept sa incep, sa ma ridic, sa ies de sub pojghita asta de tristete…Amintiri, ganduri, cuvinte, soapte in mijlocul naturii, in ploaie, eu, tu, noi! In alta ordine de idei, azi schimb ceva la mine, mai pe seara va arat ce…
Au carcotit...