Fapte bune?

S-au spus atatea si s-au facut atat de putine… Se incearca renasterea faptelor bune intr-un context al unei lumi mizerabile care pare a-si da ultima suflare in incercarea de a supravietui si de-a regenera ceva. Ni s-a dat viata, ni s-a dat un suflet a carui datorie este si va fi mereu sa imparta durerea si bucuria cu ceilalti din jur. Ni s-a dat un creier sa judecam ce este si ce nu este corect in drumul nostru prin viata si sa acceptam sau sa refuzam sa facem o fapta buna. Liberul arbitru ii spune, un termen mult prea general pentru cate mici nuante are aceasta ramura a spiritului uman. Cand eram mica mi se spunea ca daca fac o fapta buna, se va intoarce la mine inzecit asa ca pe masura ce cresteam incercam sa ofer cate ceva fiecarui om, copil, prieten pe care il intalneam in cale, impartind zambete, lucruri, bani si hainute. Ba chiar eram atat de darnica incat la un moment dat cei mai tupeisti si mai perversi au invatat regula si s-au apucat sa profite. Atunci am descoperit ca exista si o alta latura a naturii umane si ca nu suntem toti buni si dornici sa facem fapte bune. Am incercat sa invat care este o diferenta intre buni si rai si intr-un final am decis ca nu exista rau ce se coboara de undeva ci ca noi insine alegem sa fim asa, sa refuzam, sa ignoram, sa uram si sa dezamagim. Am avut o perioada in care m-am oprit din facut fapte bune fiindca mergeam pe ideea ca daca eu nu primesc de ce sa dau, pana cand, odata cu intrarea intr-o etapa importanta a vietii mele am decis ca acea cale pe care incepusem sa o urmez de cand eram copil e cea pe care trebuie sa o continui, fara sa conteze ca ceea ce dau nu este intotdeauna in proportie egala cu ce primesc. Am incercat sa conving si pe altii ca e frumos sa daruiesti, un zambet macar, unui om trist de pe strada, caci vai cat de multi au ajuns sa fie in ziua de azi. Un multumesc plin de voiosie si din suflet vanzatoarei de la colt, ca si cum i-ai multumi cu adevarat ca e acolo si la 12 noaptea cand ti se face pofta de ciocolata, si nu ca-l zici de curtoazie. Lasa un om batran sa stea jos in tramvai, chiar de esti obosit si trist si incarcat de griji, asupra lui apasa mult mai mult decat poate duce si timpul ne face sa pierdem din puteri. Lasa o femeie cu un copil sa intre inaintea ta la doctor, chiar de asta inseamna sa mai astepti tu inca 10 minute. Hainutele ce nu-ti mai sunt bune da-le cuiva care are nevoie de ele si ofera-i-le cu un zambet si o imbratisare fiindca are nevoie mai multa de dragoste decat ti-ai putea imagina, roaga-te pentru tine si pentru cei din jur sa capatam putere sa luptam cu tot ce-i rau. As putea sa dau mii de exemple, esenta este aceeasi, dorinta de-a ajuta. Zi de zi ma supara tot mai tare fiecare om care renunta la viata, batand in retragere doar fiindca se umple lumea de prostie, in loc sa lupte sa supravietuiasca si sa revina lucrurile la normal.  Incerc zi de zi  sa invat cate ceva din ce stiu eu si ce mi-a fost de folos, si pe altii care nu au sprijinul suficient sau material sa-l obtina. Am gasit o leapsa la Bogdan, din pacate nu stiu daca pot contoriza in timp ce fapte bune am facut si sunt atat de mici incat le-as putea numi lucruri obisnuite si care ar trebui sa fie obligatorii in agenda zilnica a fiecaruia, fiindca niciodata nu esti prea obosit sa daruiesti bunatate. Continui insa prin puterea exemplului si ma alatur celor ce vor sa faca din lumea noastra ceea ce ar trebui sa fie, astfel incat sa redam zambetul pe fata celor care pleaca dimineata la serviciu incruntati. Nu putem asigura pe nimeni ca vom reusi intr-un timp mai mult sau mai putin scurt insa stiu ca merita si stiu ca ma face pe mine insumi sa ma simt mai bine si sa-mi traiesc viata intr-un mod armonios.  Cea mai frumoasa fapta buna pe care am facut-o inca e langa mine salvata de la cine stie ce destin trist (poza dreapta).Voi ce fapte bune ati facut recent?

“Ceea ce dau este mult mai mult decat ce primesc, caci ce dau este de la mine, iar ce pastrez este de la altii, putinii altii pe care ii iubesc”- Mihail Sebastian – De doua mii de ani

Top Gear in Romania

Urmaresc Top Gear cam de vreo 3 ani, si da am fost foarte fericita cand am auzit ca vin in Romania, asa ca primul episod din sezonul 14 mi-a adus o mare bucurie. Am tot vazut pe net fel si fel de comentarii la articole despre emisiune, despre acei oameni pe care ziarele noastre de rahat ii intituleaza mari piloti de automobile, si care intr-un final sunt tot oameni ca si noi. Ne asteptam ca niste oameni din alta tara sa vina la noi si sa prezinte ce? Sa ascunda mizeriile, tiganii, praful si gropile de pe strazi? Nu, ne asteptam ca acesti oameni, pe care sigur nu consideram injositor sa-i pupam in cur ca vaai ne-au dat atentie, sa arate realitatea cruda, aceea ca tara noastra e o tara superba, cu peisaje minunate scoase din basme din copilarie, cu monumente vechi si cu cladiri extraordinare construite de oameni mari, cu singura trasatura distinctiva aceea ca oamenii sunt niste jigodii. Oameni dragi, aveti tupeul si nerusinarea sa va asteptati ca niste vedete engleze sa ascunda mizeria voastra? Aveti tupeul si nesimtirea sa vreti o emisiune care sa arate numai ce-i bun in tara asta? Pe deasupra va mai si vedeti mari cocosi, cum ca vaii ce tupeu au avut aia de si-au batut joc de noi. Permiteti-mi sa va spun ca sunteti niste terminati si ca locul vostru e la coada vacii, echipa de la Top Gear a prezentat Romania intr-un mod in care nici o suta de spoturi cu Romania Land of Choice ale Elenei Udrea, nu il vor putea ajunge din urma nici macar cat sa atinga profesionalismul acestor oameni care au calatorit in toata Europa si au vazut tari si orase, si in fiecare au avut ceva de ironizat, fiindca asta fac ei, asta le este emisiunea! Dragii mei vad ca tot comunisti ati ramas, democratia inseamna libera exprimare fie ca va place sa nu.  Cei ce au mai ramas cu putina minte in tara asta rogu-va nu va mai stresati in a va contrazice cu cei de jos, ei nu vor fi convinsi niciodata ca nu au dreptate.  Personal, le multumesc lui Clarkson, May si Hammond pentru o emisiune cum numai ei stiu sa faca, unde ne-au tratat cu respect si minima decenta, tara. Pentru ca intr-un final sa spuna ca Transfagarasnul este cel mai frumos drum din lume. Am putea avea mult mai mult, daca ne-am schimba felul de a gandi si daca n-am mai fi atat de ocupati sa ne uram si sa ne jignim intre noi, si am respecta pamantul asta care ne-a dat nastere si care ne-a  oferit mereu bogatie culturala si peisagistica.

In memoriam

Astazi se implinesc 20 de ani de la moartea minunatei Mihaela Runceanu….

oameni, principii si valori

In urma pataniei de ieri cu poza de pe blogul lui Arhi, am adunat ceva vizitatori, a fost asa ca o lovitura de marketing, cu toate ca nu-mi doream foarte tare sa-i adun in felul acesta.  Singurele lucruri ce le pot pune sunt un “Bun venit” celor noi si un ” Multumesc” maare celor care mi-au lasat atatea cuvinte frumoase. Ce-i drept am prins un pic aripi, gandindu-ma ca un nr destul de maricel de tipi au ales ca loc de popas, blogul meu. Sper ca am reusit sa distrug ideea ca as fi vreo pisi ratacita pe aleile internetului si s-o sadesc pe aceea ca, uneori chiar daca faci o greseala ca asta, sunt totusi alte lucruri si talente minunate care te recomanda spre a fi iertata.  Eu raman tot aceeasi fata simpla si modesta, care-si face prieteni noi peste tot.  Si cu ocazia asta am gasit si vreo cativa baieti care nu se supun aceleiasi reguli pe care am dezbatut-o mai jos.  Nu e totul pierdut, exista si oameni inteligenti in tara asta , oameni frumosi cu un vocabular decent, oameni ce nu arunca cu pietre din prima. Acordati-mi va rog prezumtia de nevinovatie, caci in ciuda faptului ca am castigat acesti oameni minunati pe blog, nu se va mai repeta aceasta experienta ce-a produs diverse nuante de sentimente in comunitatea internautilor. Cu drag…

Pretentii

In lumea asta “minunata” toti au pretentii….Parintii te vor toba de carte, daca ar putea , te-ar inchide in casa cu cartea sub nas, au pretentii sa devii om mare, au pretentii sa devii mai tare decat fiica/fiul vecinei, si nu inceteaza a te stresa ca ala-i mai bun ca tine, ala cum poate, ala cum reuseste…Prietenii au pretentii, sa-i suni numai tu, sa iesi cand vor ei, sa faci ce au ei chef, cand au ei chef, cum au ei chef, daca n-o faci devii persona non grata. Vecinii au pretentii, vaii ia uite cu cine umbla, vaai ce haine si-a luat, vaaai ia uite cred ca se cupleaza cu x-ulescu. Dar vai ce pacat, si-a fost crescuta bine, saracii ei parinti, ce suparati trebuie sa fie…. Bai oameni buni ce va fute grija de ce fac eu? Cu ce te afecteaza pe tine ca fusta mea e cu 3 cm mai scurta decat trebuie, ca port nush ce fel de cizme. Ca machiajul meu e strident si ca imi vine sa tip cand te aud cum dansezi langa masina ta “smechera” cu manele la maxim. Ce sunteti frate atat de invidiosi si de nesuferiti? De ce nu vedeti barna din ochiul vostru si dupa sa veniti sa-mi spuneti mie ca sunt ‘nu stiu cum”. Toata lumea vrea favoruri, toata lumea are pretentii, toti vor respect, incredere….astea se castiga greu dragilor, foarte greu. Nu e problema voastra cu cine umblu, cu cine ma fut, sau ce visez si cum….Pretentii, pretentii, pretentii….get a life!!

By Evil Me

La limita

Prefer sa fiu privita ca o persoana sensibila, de fapt asta sunt, in momentele in care nu ar trebui sa-mi pese de ce spun cei din jur, eu pun totul la suflet. Undeva acolo ceva se rupe cand aud cuvinte jignitoare, reactia mea nu a fost intotdeauna una potrivita, deseori actionez in plina necunostinta de cauza, lucru ce se datoareaza starii mele nervoase. Ma deranjeaza foarte tare ca unii oameni nu ma inteleg si nu-mi impartasesc parerile uneori. Am avut ocazia sa cunosc tot felul de persoane, sunt constienta de ceea ce reprezint si nu vreau sa ma pierd in vraja “gramezii” , acolo unde toti nu aspira la altceva decat sa fie la fel ca toti ceilalti fiindca asa le dicteaza o voce interioara.  Ma consider o fata desteapta, nu ma supraestimez in niciun fel ci pur si simplu iau lucrurile asa cum sunt prezentate de faptele de zi cu zi. A spune insa ca sunt o persoana fara coloana vertebrala imi provoaca o stare de neliniste, ca in reclama de la Coca Cola : Eu? Mare? ) Poate gresesc uneori in formarea unei pareri legate de anumite personaje, este posibil sa imi dau seama mai tarziu de greseala, insa nu ma astept ca greseala mea sa creeze o stare de frustrare in persoana altora, e trist atunci cand viata nu-ti ofera ceea ce-ti doresti si ajungi sa te bucuri incercand sa provoci suferinta altora. Nimeni nu merita sa fie tinta unor batjocori nejustificate, fie el si mai putin inzestrat de catre natura. Suntem oameni si avem pretentia sa fim respectati, ei,  cum putem primi noi acest respect daca nu il oferim in schimb? Astazi incerc o abordare noua, astazi aplic indiferenta, nu-mi mai pasa de nimeni si de nimic. Fiecare isi are locul sau in lumea asta, nu este necesar sa ne luptam pentru a face parte din ea. Eu stiu sa recunosc cand am gresit si nimeni nu-mi este superior dintre cei care incearca sa ma injoseasca. Viata are grija de noi toti intr-un final, fiecare isi urmeaza drumul sau pavat sau nu cu catifea.