Hand of sorrow
Nimic nu spala mai bine amintirile neplacute si mizeria de pe drum, ca o ploaie de primavara, deasa si racoroasa… Inca o zi in care te trezesti cu ganduri negre, inutile dar totusi obsedante, ce te urmaresc de-alungul zilei , ropotind ca picaturile de ploaie pe marginea soselei cenusii si umede. Inca o zi petrecuta intr-o rutina perpetua, sub influenta unei presiuni ce vine de undeva din visele tale. Fara sa vrei visezi in fiecare noapte acelasi lucru, vezi marea involburata cum isi raspandeste furia peste tot ce-i mic si neinsemnat in calea ei, valurile ce se sparg de un mal erodat tot mai tare de Maria Sa. Intr-o secunda te gandesti ca natura ne poate face sa ne simtim atat de mici, exact ca furnicile acelea ce le calcam in picioare cu trufie, asa intr-o sutime de secunda , natura face ce vrea din noi, fie ca-si raspandeste uriasele-i brate si ne acopera cu cenusa si fum, sau apa si foc. Si meritam cu varf si indesat tot ceea ce primim, fiindca nu stim sa respectam ceea ce ne este superior, tratam cu dispret fiindca avem impresia ca suntem cei mai puternici. Ce trist arata omenirea cand natura isi revarsa asupra-i toata ura. Te face sa te gandesti la importanta ta pe acest pamant, care ti-e rostul si ce faci sa le fie bine si celor din jurul tau , nu numai tie. Inca o zi ploioasa de primavara, iar eu tot cu ale mele idei marete de a schimba lumea, like that’s gonna happen
).


Au carcotit...